Ideea de a dezvolta conceptul de casă pasivă a venit iniţial din partea profesorului suedez Bo Adamson. În timpul unei călătorii de studiu în China, la mijlocul anilor 80, el a întâlnit tehnicile tradiţionale de construcţie în zona de sud a râului Yang Tse. Marturiile acestor tehnici au inspirat co-efortul profesorului Wolfgang Feist de a dezvolta conceptul de casă pasivă. Primele case pasive au fost construite în Germania în anii 90. Numărul de case pasive construite a crescut pe parcursul deceniului şi a dus la înfiinţarea Institutului de case pasive la Darmstatd (Feist 2005).
O casă pasivă este o casă care reuşeşte să păstreze o temperatură confortabilă, chiar şi în anotimpul rece, fără utilizarea unui sistem de încălzire specific. Termenul de pasiv este folosit deoarece principala sursă de încălzire provine de la soare şi de la căldura emisă de locuitori acesteia, de aparatele de uz casnic, de căldura care este consumată pasiv de către casă fără utilizarea de orice aparate speciale (Schnieders 2003).
O casă pasivă este definită ca o casă cu un necesar maxim anual pentru încălzire de 15 kWh/m2 (Husbanken 2004). Standardul a fost dezvoltat pentru prima oară de către Wolfgang Feist, iar acum este reglementat de către Institutul german de case pasive Passivhaus.Standardul este exclusiv definit de consumul de energie necesar pentru încălzire, neavând cerinţe specifice stabilite pentru materialele de construcţii sau tehnicile de construcţie utilizate. Chiar dacă standardul este definit de consumul de energie necesar pentru încălzire, conceptul de casă pasivă presupune, de asemenea, reducerea la minim a consumul de energie, provenit din alte surse potenţiale consumatoare în clădire. În mod normal, aceastea ar include apa caldă menajeră şi aparatele de uz casnic. Obiectivul este de a menţine un consum total de energie de 120kWh/m2a (Schnieders 2003). Chiar dacă standardul în sine nu stabileşte nicio cerinţă pentru materialele de construcţii utilizate, este evident că un consum redus de energie nu se realizează fără o minuţioasă luarea în considerare a acestor aspecte încă de la începutul proiectului.
O abordare a conceptului de casă pasivă poate fi percepută în general ca fiind compusă din cinci elemente de bază. Trei dintre ele (izolare termică superioară, recuperarea căldurii şi aporturile solare) se referă la proprietăţile de încălzire ale clădirii, în timp ce ultimele două (randament electric şi completarea celorlalte cereri de energie cu surse regenerabile) sunt necesare pentru a minimiza pe deplin impactul asupra mediului. Izolarea termică de cea mai înaltă calitate este o condiţie prealabilă pentru a atinge standardele stabilite în conceptul de casă pasivă. Acest lucru poate fi realizat cu diverse tipuri de materiale, dar valorile U ale elemente de construcţie exterioare nu trebuie să depăşească 0,15W/m²K. Acest lucru se realizează printr-o izolaţie termică superioară, cu o grosime a stratului de izolaţie termică de pâna la 50cm. Izolatia nu este singurul aspect important care trebuie luat în considerare. Punţile termice trebuie să fie evitate iar clădirea trebuie perfect etanşeizată. O proiectare detaliată este imperios necesară pentru a atinge astfel de performanţe.
Un sistem eficient de recuperare a căldurii este un element principal în atingerea standardelor de casă pasivă. Numarul schimburilor de aer pe oră, în Romania, are o valoare medie de 0,6 potrivit Normativului C107/1-1997 în timp ce în Norvegia acesta este de aproximativ ⅛ potrivit codul actual de construcţii norvegiene. Rata de recuperare a căldurii trebuie să depăşească 75%, un procent care poate fi realizat prin intermediul schimbătoarelor de căldură. Sistemul de ventilaţie trebuie să fie extrem de eficient energetic. Izolaţia termică şi sistemul de recuperare a căldurii sunt factori cheie pentru a realiza construcţii cat mai eficiente energetic. Aporturile solare pasive reprezintă următorul pas în acest proces. Aportul energiei solare acoperă aproximativ o treime din cererea de energie termică a unei case pasive. Pentru a realiza acest lucru trebuie să existe un aport solar net direct de la ferestre. Aceasta se realizează prin pierderi de caldura extrem de scăzute prin ferestre, tocuri de o eficienţă ridicată şi orientarea ferestrelor către sud. Ferestrele trebuie să aibă o valoare U mai mică de 0,8 W / m² K, care reprezintă un pic mai mult de jumătate din valoarea medie a unei ferestre moderne. Un randament electric ridicat vizează utilizarea numai acelor aparate electrice care sunt extrem de eficiente energetic. Toate aparatele electrice trebuie clasificate în clasa A conform standardelor de eficienţă electrică stabilite de UE. Chiar dacă o casă pasivă este concepută pentru a minimiza consumul de energie, va fi în continuare nevoie de energie. O casă pasivă ar trebui să vizeze obţinerea aceastei energii din surse regenerabile nepoluante. Un bun exemplu ar putea fi integrarea colectoarelor solare în procesul de proiectare al clădirii, permiţând astfel creşterea procentului de apă caldă necesară pentru a fi încălzită pasiv.
