vineri, 29 aprilie 2011

Etanseizarea casei pasive


Într-o casă pasivă schimbul de aer trebuie să fie unul controlat. Altfel, se vor genera pierderi de căldură, curenţi de aer, risc de condens, încălzire inutilă, etc. Anvelopa etanşă, contiunua, care înveleşte casa pasivă de la acoperiş până la fundaţii, evită aceste efecte nedorite şi permite o locuire confortabilă şi un consum redus de energie. Pereţii etanşi şi izolaţi respiră la fel de mult ca şi pereţii obişnuiţi, sistemul de ventilaţie oferind tot timpul aer proaspăt şi de cea mai bună calitate. La nevoie, ferestrele, pot fi, desigur, deschise. Ventilaţia controlată în locul unui schimb necontrolat de aer este o cerinţă nu numai a standardelor casei pasive. Funcţionând pe baza energie solare şi echipat cu o pompă de căldură şi un schimbător de căldură aer-aer, sistemul asigură o aprovizionare permanentă cu aer proaspăt în toate încăperile. În acelaşi timp, el realizează o distribuţie a aerului eficientă energetic precum şi o recuperare a căldurii acestuia. În regiunile cu ierni reci, stratul etanş-care serveşte în acelaşi timp ca barieră împotriva vaporilor- se instalează intotdeauna pe partea caldă a izolaţiei. Trecerile neetanşe prin anvelopa clădirii şi imbinările între pereţi au consecinţe neplăcute generând pierderi sporite de căldură, schimb de aer necontrolat, izolare fonică slabă şi pericol de deteriorare structurală cauzată de condens, mucegai sau coroziune. Este, deci, imperativ necesar ca în faza de proiectare să se elaboreze planul detaliat de etanşare, care să ţină cont de toate conexiunile dintre componentele structurale, îmbinările dintre pereţi şi trecerile prin anvelopă.

Un comentariu: